M-am trezit dimineață la ora 04:30.
La ora 05:00 am ieșit din casă și am dus bagajele la mașină. Era o liniște perfectă, cum rar mi-a fost dat să observ. Cum mă îndreptam spre mașină, aș fi rămas acolo în mijlocul străzii ca să pot admira mai mult cerul, cu răsăritul minunat al unei veri perfecte. Culori calde erau la orizont spre răsărit. Dar m-am grăbit spre mașină pentru a nu întârzia prea mult.
Prima oprire a fost pentru a-l prelua pe Gabi, din drumul Taberei. La 05:12 eram în punctul de pe harta primita de la Gabi.
L-am îmbarcat repede și am pornit spre următorul pelerin, Sorin. Ne-am întâlnit cu el pe la ora 5:20, în Crângași. Era așa o plăcere să vezi un București golit de toate mașinile și să poți conduce nestingherit. Distanțele nu mai păreau chiar așa de mari.
După ce s-a îmbarcat și Sorin, în scurt timp, la ora 05:26 eram deja la ultima oprire înainte de plecare, pentru a-i lua și pe ultimii mohicani (Alex și Costin). Alex era binedispus, ca de obicei, și împreună cu ceilalți frați mi-au făcut o surpriza neașteptată și plăcută. Mi-au cumpărat o carte cu greutate, și la propriu și la figurat (Patericul athonit rusesc din secolele XIX-XX). Le mulțumesc foarte mult. Nu m-am așteptat și nici nu mi-a trecut prin minte că au de gând să facă așa ceva.
Am introdus ultimele bagaje în mașină și apoi am spus o rugăciune de călătorie. M-am asigurat ca de acum înainte să o am în formă listată pe o foaie pe care de acum o voi păstra în mașină. E mai simplu să o am fizic decât să o caut pe internet.
La ora 05:36 am pornit spre Grecia. Destinația finală pentru prima zi era Ouranopolis, însă ne-am propus să facem o oprire la Suroti, Mânăstirea Sfântului Ioan Teologul, acolo unde este înmormântat Sfântul Paisie Aghioritul. În scurt timp am ajuns și la granița cu Bulgaria (la ora 06:56), unde am găsit un lung șir de camioane ce așteptau să treacă vama. Noi însă am ajuns destul de aproape de punctul de vama și am așteptat în total 30 de minute. La 07:26 am intrat în Bulgaria și ne-am continuat drumul. Am făcut o primă oprire pentru sandwich-ul de dimineață. Scaunul din dreapta mea, care este mai confortabil decât cele din spate, a fost folosit prin rotație de către ceilalți frați. Discuțiile devin din ce in ce mai profunde și variate. Desigur, Alex este principalul moderator al discuțiilor.
GPS-ul a fost pus să indice mânăstirea Sfântului Ioan Teologul, acolo unde se află mormântul Sfântului Paisie Aghioritul și moaștele Sfântului Arsenie Capadocianul. La plecare acesta indică faptul că vom sosi în jur de ora 14:30, dar pe măsură ce ne opream pentru a ne mai dezmorți, pentru a mânca sau pentru a aștepta la vamă, ora aceasta a avansat până spre 16:30, ora la care am și ajuns la Sfântul Paisie.
După 300 de km am mai făcut o oprire in Bulgaria într-un centru comercial de pe lângă Sofia (Неделя Джъмбо плаза). Am staționat intre 11:11 si 11:37. Poate vă întrebați de unde am reținut toate aceste detalii, ei bine Google Maps te poate ajuta sa-ți revezi traseul unei calatorii. Ne-am mai dezmorțit picioarele căci era o parcare foarte mare. Câțiva dintre noi și-au cumpărat câte o cafea de trezire.
Am pornit la drum și am ajuns la granița cu Grecia, în Kulata, unde era o coadă de mașini. Am așteptat cu răbdare și cu glumele de rigoare. Un polițist bulgar aflat într-o intersecție era supărat și îi gesticula unui șofer din România să întoarcă și să reia coloana de mașini (a vrut sa fenteze coada, nimic neobișnuit pentru noi 🙂). Am intrat și în Grecia, iar după 260 de km de la ultima oprire și după 3 ore și jumătate am mai făcut o oprire de 30 de minute la o benzinărie din Grecia (TRIETHNES GAS STATION (KAOIL)). Aici am dat peste o benzinărie care avea un iz comunist, la toaletă te puteai duce doar dacă deveneai clientul lor. Eu mi-am cumpărat un suc natural foarte bun din rodie. Apoi am primit dreptul de a le vizita toaleta 🙂. Fiecare și-a cumpărat câte ceva și am mai mâncat din noianul de sandwich-uri pe care le aveam la noi. Au apărut și niște pisici în vizită.
La 15:38 am pornit iar la drum, iar după 74 de km, la ora 16:32 am ajuns la poarta de jos a mânăstirii unde se află Sfântul Paisie. Aici am stat cred cam o ora și jumătate, până pe la ora 17:45.
Am avut timp să ne reculegem puțin înainte de a intra în curtea mânăstirii. Acolo, la poarta de jos, era un om care avea grijă să aranjeze mașinile și să ne atragă atenția la felul în care eram îmbrăcați. Ne-am schimbat în pantaloni lungi și am așteptat să putem intra. Era destul de cald, dar nu atât de cald pe cât este de obicei în Grecia. Soseau în mod constant mașini care se aranjau la coadă. Multe dintre ele erau și din România.
Când s-a făcut ora 17:00 fix portarul a avut grijă ca fiecare mașină să intre în ordinea în care a sosit. Am urcat drumul până sus și am parcat mașina pe esplanada din fața Mânăstirii. Ne-am îndreptat spre mormântul Sfântului Paisie. Ce loc frumos, ce liniște. Fiecare își așteaptă rândul și se închină cu evlavie la crucea și mormântul Sfântului, unde stă scris următorul mesaj:
Aici s-a terminat viața mea,
Aici și răsuflarea mea.
Aici trupul mi se va îngropa,
Iar sufletul mi se va bucura.
Sfântul meu aici locuiește,
Iar aceasta mă cinstește.
Și cred că el se va milostivi
Și pe Izbăvitorul Îl va îmblânzi,
Ca sufletul meu cel ticălos
Să aibă alături pe Maica
Domnului Hristos.Εδώ τελείωσε η ζωή,
Monahul Paisie Aghioritul – Μοναχός Παΐσιος Αγιορείτης
εδώ και η πνοή μου,
εδώ το σώμα θα θαφτή
θα χαίρη και η ψυχή μου.
Ο Άγιος μου κατοικεί,
αυτό είναι τιμή μου.
Πιστεύω Αυτός θα λυπηθή
την άθλια ψυχή μου.
Θα εύχεται στον Λυτρωτή
να χω την Παναγιά μαζί μου.
Fac un mic salt spre momentul când aveam să-l cunosc pe Părintele Ioil unul dintre cei doi viețuitori actuali de la chilia Sfântului Paisie Aghioritul. Acesta ne-a povestit cum la Panaguda a sosit un bărbat grec cu ochii plini de lacrimi. Părintele l-a întrebat ce face, de ce plânge. Iar bărbatul i-a spus că înainte era necredincios, dar cândva a vizitat mânăstirea Suroti, iar acolo, la mormântul Sfântului Paisie, i s-a întâmplat ceva minunat. Cum s-a apropiat de mormânt, a început să plângă și să nu se mai oprească. A plâns mult, iar pe măsură ce plângea a simțit în inima lui că începe să creadă în Dumnezeu, iar din necredincios a devenit credincios.
Ne închinăm fiecare dintre noi și ne rostim mulțumirile sau cererile către Sfântul Paisie Aghioritul. Sfântul Paisie este unul dintre sfinții a căror cuvinte pot să atingă inima oricărui om fie el om învățat cu facultate sau studii dintre cele mai înalte, fie el un om simplu de la țară.
L-am rugat și eu să se roage pentru noi, ca Hristos Mântuitorul să se milostivească de noi.
Ca la orice mănăstire din Grecia, și Sfântul Paisie avea obiceiul să primească pe închinători cu câte o bucățica de lokum (rahat) și un păhărel de apă sau ouzo. Ne-am servit și noi. Am luat și pentru fetele mele de acasă, să guste și ele chiar și de la distanță, din ospitalitatea Sfântului.
Apoi ne-am dus spre biserica cea mare unde ne-am închinat moaștelor Sfântului Arsenie Capadocianul, și unde am admirat picturile ce prezentau scene din viața Sfântului Paisie Aghioritul. La intrarea în biserică sunt niște picturi foarte frumoase, pe care nu le-am remarcat acum 4 ani (în August 2019) când am mai fost în Grecia.
Am pornit din nou la drum pentru a parcurge ultimii 100 de km până la Ouranopolis. I-am parcurs cred într-o ora și 45 de minute. Am ajuns la hotelul Avra din Ouranopolis în jur de ora 19:30.
Înainte de a ne duce să mâncăm, ne-am plimbat puțin să vedem cum ajungem la biroul de pelerini de unde se eliberează permisul de intrare în Sfântul Munte (Diamonitirion). Apoi ne-am dus să mâncăm calamari și caracatițe la restaurantul Karidas, unde o doamnă ce știa limba română ne-a îmbiat să ne așezăm la mese. Am plătit 40 de euro pentru festinul culinar. Foamea ne-a împins să comandăm ceva mai multă mâncare decât era totuși nevoie🙂(ciorbă de legume, cartofi prăjiți, calamari, salată grecească, creveți, pâine prăjită cu ulei, limonadă).
După ce am mâncat ne-am îndreptat spre hotel (eu am stat în cameră cu Sorin iar Alex, Costin și Gabi într-o altă camera, cu 3 paturi) și am convenit să ne vedem a doua zi de dimineață la ora 08:00 în fața hotelului.
Astfel s-a încheiat prima zi, în care am parcurs 750 de km și am condus aproape 11 ore.
Ferment 
Lasă un comentariu