Semnificația vampirului

Articol preluat și tradus de pe The Symbolic World, autor Jonathan Pageau

Ideea de creaturi care sug sângele nu este nicidecum nouă. Există în majoritatea culturilor, dar ceea ce vreau să analizez prin acest articol, atunci când vine vorba de vampiri, este în special modul în care s-a dezvoltat conceptul în timpurile moderne. Mai ales din vremea lui Bram Stoker, se pare că vampirul a ocupat o nișă foarte specifică în lumea monștrilor pe care cred că este deosebit de important să o înțelegem în acest moment.

Așa cum tocmai am menționat, noțiunea de vampiri există de foarte mult timp; adică ideea de oameni care se întorc din morți pentru a lua sângele altora. În vechile versiuni de vampiri, apare în deosebi imaginea unui parazit, sau a ceva ce vine din exterior sau vine de jos – ca o insectă sau un țânțar ce se hrănește cu cei vii. Așadar este, de fapt, un parazit. O modalitate de a înțelege la nivel psihologic este să-l înțelegem ca pe cineva care moare și lasă ceva în urmă care continuă să ne roadă pentru un motiv sau altul; va continua să acționeze ca un parazit în viața noastră, în ciuda faptului că respectiva persoană a plecat.

Felul în care vampirul a luat formă în timpurile moderne – în special de pe timpul lui Bram Stoker, creatorul Contelui Dracula – este ideea unui aristocrat care devine vampir; care-și vinde sufletul diavolului, sau face ceva asemănător, devenind astfel o creatură a nopții. Aspectul interesant al acestui tip de vampir este că el devine cu adevărat o imagine monstruoasă a ierarhiei, a aristocrației. Nu este surprinzător faptul că a apărut în perioada în care a apărut; într-un moment în care toate narativele legate de aristocrație, de însăși ideea de ierarhie, erau, să zicem, revoluționare. Putem observa modul în care se produce dezvoltarea marxismului; Revoluția Franceză, Revoluția Bolșevică – se naște ideea că aristocrația sau orice altă ierarhie este inerent rea. Așa că nu este surprinzător că imaginea vampirului se înfățișează astfel în perioada respectivă.

În același timp, desigur că se arată și înclinația politică ce începe să prindă contur, însă imaginea ne poate ajuta să înțelegem pericolul ierarhiei sau aspectul negativ a ceva care este deasupra. Și este adevărat că în mod normal, într-o relație ierarhică, ceea ce este deasupra se hrănește cu ce este dedesubt. Este poate deranjant să auzim acest lucru, dar este pur și simplu ceea ce se întâmplă. Să zicem că ești un antreprenor care construiește ceva. Angajezi o echipă de oameni și te vei hrăni cu energia lor ca să realizezi ceea ce urmărești. Dacă aveți subalterni în armată, sau în orice afacere, te hrănești cu ei – sunt hrană pentru proiectul tău – cu scopul de a îndeplini obiectivele.

Acest lucru, nu este în sine neobișnuit. Ceea ce este periculos este atunci când efortul merge doar într-un singur sens, pentru că, în mod normal, trebuie să existe un schimb. Oamenii de mai jos în ierarhie oferă sprijin, susținere, vor fi energie utilizată pentru deplasarea spre un anumit scop al acestei structuri; iar ce vine de sus, din partea superioară a ierarhiei, va oferi valoare, chiar identitate. În termenii sferei politice, va oferi în schimb scutiri, patronaj. Și astfel, rolul unui aristocrat este acela de a-și proteja oamenii de pe moșie. Trebuie să-i apere de invadatori și de orice altceva s-ar putea întâmpla pământurilor, dar în același timp trebuie să ofere și ajutor medical sau educație primară pentru oamenii care lucrează pentru el.

Și astfel, acesta este schimbul normal. Putem privi mereu schimbul sănătos în cadrul unei ierarhii ca fiind ideea că iubirea vine de sus și un fel de supunere sau flexibilitate care vine de jos. O ierarhie în care ne supunem scopului acestui element superior, iar grija vine de sus. Aceasta este deci varianta normală. Dar în ideea vampirului, avem o figură aristocratică care va seduce cu scopul de a se hrăni, fără a da nimic la schimb. Nu va produce, ci doar va lua. Se poate astfel vedea, în viziunea revoluționară, că asta făcea aristocrația – doar lua de la straturile de jos. Și o observăm în ideea marxistă că tot ceea ce fac bogații este să ia de la cei de sub ei, fără să ofere destul înapoi.

„Capitalul este muncă defunctă, care, asemenea unui vampir, capătă viață numai absorbind muncă vie și trăiește cu atât mai mult, cu cât absoarbe mai mult.” – Karl Marx, Capitalul, Volumul I, capitolul 8.

Vampirul exemplifică aceasta, devenind o întruchipare, o imagine, a acestei idei. Se poate deci înțelege, chiar în experiența de zi cu zi, în modul în care acționăm în lume, cât este de importantă grijă pe care o acordăm lucrurilor de mai jos. O putem vedea chiar în noi înșine. Fiecare avem scopurile, obiectivele și intențiile noastre, iar pe de altă parte avem posibilitățile noastre: corpul, timpul, resursele – și dacă nu suntem atenți, vom fi vampiri cu noi înșine. Adică putem să ne golim singuri de viață. Ne putem munci până la epuizare. Ne putem munci până devenim zombi. Dacă ați văzut vechile filme cu vampiri, cei care au fost mușcați capătă ceva straniu în privire, nu sunt cu totul acolo. Sunt pe jumătate morți ei înșiși. Așa că putem să ne facem asta și noi înșine, luând de la corpul nostru, fără să dăm deloc înapoi. Cu toții avem această experiență așa că nu este greu să o înțelegem. Pentru că toți avem perioade când nu dormim suficient, nu mâncăm suficient, nu facem ce este necesar pentru a ne reîntregi posibilitățile, ci doar ne consumăm resursele interioare.

Astfel, cam asta cred că reprezintă vampirul astăzi. Într-un fel, este aproape ca și cum ar fi opusul a ceva de genul unui zombi. În cazul zombi, avem acești monștri care vin de jos, din pământ, ce vor să mănânce creierul. Așadar avem corpul ce consumă creierul, iar în cazul vampirului avem ceva similar creierului care consumă corpul. Partea de deasupra devorează ce se află dedesubt și încearcă să se susțină doar prin exploatare, ceea ce bineînțeles că nu funcționează pe termen lung. Putem continua să adaugăm substanță corpului pentru o vreme. Putem lua cafeină, cocaină, tot felul de lucruri ce pot adăuga energie corpului pentru a putea continua să îl secăm de viață. Analog, putem observa cum un aristocrat poate fi un lider ce-și devorează poporul. Poate adăuga mai mulți oameni, poate suge sângele a oameni diferiți – lucru ce le va prelungi în nefiresc viața, dar la un moment dat, este inevitabil că totul se va destrăma.

Într-un anume sens, dacă există patimi ale trupului și păcate ale minții, vampirul pare să manifeste păcatele minții sau păcatele elitei. Este vorba de fapt de mândrie, și de această idee că „sunt atât de important încât pot consuma viața tuturor acestor oameni și este justificat datorită propriei mele importanțe”. Se potrivește, deci, cu ideea unui conducător atât de plin de el însuși ce nu consideră necesară îngrijirea sau atenția acordată celor de sub el.

Unul din elementele interesante ce rămâne din vechile legende și ne poate ajuta să înțelegem problema pe care încerc să o arăt, este ideea că vampirii nu se pot opri din a număra. Există aceste legende cum că, dacă vrem să scăpăm de un vampir, trebuie să aruncăm niște orez pe jos și apoi vampirul va trebui să se aplece și să numere fiecare boabă de orez. Nu se pot abține să facă asta. Se poate observa aici această idee de păcat al minții, păcatul prin care, matematic, mental, încercăm să ținem socoteala a tot, să explicăm și să avem totul sub control. Păcatul vampirului este, în esență, că nu poate lăsa nimic din ce este sub el să fie, ci trebuie să contabilizeze totul. Așadar apare imaginea de vampirului ca lumină falsă, ca ierarhie falsă; batjocură a ierarhiei însăși. De aceea nu au o reflexie în oglindă. Este doar un fals aristocrat, o falsă lumină. O ierarhie întunecată – cred că ăsta e un alt mod de a ni-l imagina.

Acesta pare a fi și motivul pentru care se poate scăpa de un vampir cu ajutorul luminii solare, adică prin expunerea păcatelor strămoșești, pentru a arăta relele aristocrației, pentru a le expune viciile – ceva ce am văzut în istorie, desigur, destul de des. Tendința oamenilor din anumite cercuri elitiste este de a crede că totul le este permis. Ei cred că, pentru că sunt deasupra celorlalți oameni din punct de vedere al ierarhiei sociale, cumva regulile lumii nu li se aplică. Și astfel, un mod de a elimina un vampir, este acela de a-l pune sub lumină și a arăta astfel tuturor ce este cu adevărat. În acest mod, ierarhia adevărată, sau adevărata lege, este cea care se înfățișează în final în timpul iluminării. Acest lucru pare să aibă sens și în idea de bază a crucii. Vampirul se sperie de cruce deoarece aceasta simbolizează ierarhia sacrificiului prezentă în creștinism, idee ce este exact opusă față de ceea ce reprezintă și face vampirul.

O idee de care nu sunt foarte sigur, și poate că mă veți putea ajuta cu ea în secțiunea de comentarii este că, deși totul pare să fie destul de coerent, să aibă sens, nu reușesc să am claritate în privința usturoiului. Ce face vampirul să se teamă de usturoi? Sunt sigur că-mi lipsește ceva, un aspect al usturoiului. Singura idee care-mi vine este aceea de purificare, usturoiul ca astringent, ca acest medicament sau element foarte pur (precum lumina), dar deja simt că este oarecum o speculație. Deci am să las acest subiect deschis. Dacă scrieți ceva ce voi găsi convingător în secțiunea de comentarii, am să pun un pin pe comentariu și am să pun și răspunsul meu. Sper că veți aprecia acest mic gând legat de vampiri!

Acest articol m-a inspirat cu adevărat, așa că m-a îndemnat să mă gândesc un pic la semnificația ideii de usturoi. Cred că, cel puțin la români, usturoiul este un ingredient găsit de foarte mult timp în preparatele tradiționale, simple din popor. Adică un element găsit în special în dieta țăranilor, adică a claselor sociale inferioare. George Budoi adună într-o colecție de epigrame următorul text:

Précum spune și-n zicale,
El previne multe boale.
Este sănătos, spun fanii,
Dar alungă curtezanii.

Se regăsește deci ideea acestui ingredient legată de ideea de clasă. Usturoiul reprezintă deci tot ceea ce vampirul aristocrat nu poate accesa. Simplitate, onestitate, dar și elemente apropiate de pământ, de esență.

În același timp, existau culturi ce apreciau vampirismul ca fiind o „boală a sângelui”. Usturoiul este cunoscut și ca antibiotic, așa că poate exista o intenție vindecătoare, purificatoare în apropierea lui de vampir.

Articolul original este aici.