Legat de principiul Creatorului absolut

Știința consideră că viața este o consecință inevitabilă în univers și că ea irupe acolo unde găsește condițiile favorabile, adică anorganicul devine organic și biologic. Dar asta validează automat și faptul că viața trebuie să existe în prealabil ca potențial în legile cosmosului ca ea să poată irupe din acea stare potențială într-o stare concretă și fenomenologică.

Geometria creației deci există deci în prealabil la fel ca ideea platoniciană a ideilor care există dinaintea minții omenești, mintea fiind doar un areal nou în care ele se arată. Dar dacă ar fi să cuprinem întreg cosmosul și viața materială din el, adică biosfera cosmică, într-un cuvânt, îi putem spune geometrie.

Numai că geometria este aceeași și în plan virtual și în plan real, și în stadiu latent și în stadiu activ. Putem spune deci că în plan potențial geometria universului există ca și specie irefutabilă în deplina ei integritate și natură, la fel cum există și în plan fenomenologic, numai că în acest al doilea plan ca geometria potențială să se poată menține la suprafață fără a se scufunda iarăși în potențial necesită „reactivitate”.

Reactivitatea planului potențial se manifestă doar în plan real (în plan potențial geometria nu este reactivă) prin mișcare și reactivitate. O definire scurtă și precisă a realității constă în MOVABILITATEA elementelor ei – dacă materia stă pe loc încetează să existe, dacă geometria se mișcă ea urcă în planul realității fără însă a-și muta planul ci doar a-i crea un surogat în planul următor.

Deci până aici am spus (sau mi s-a spus) că există un plan potențial unde se găsește această geometrie latentă și un plan real sau activ în care geometria devine fenomen reactiv. Dincolo de aceste două planuri mai este un al treilea plan, planul voinței.

Voința este forul conducător, dincolo de inactiv și reactiv, ea este cea care dă un sens superior și conștient. Un univers reactiv pare viu dar el este lipsit de simțire, rațiune și viață, el are lumina fotonică dar nu are lumina mentală.

Planul elementar este format de planul potențial și cel reactiv, ceea ce dă naștere creației sau universului anorganic. Planul esențial este format din planul reactiv și planul volitiv al voinței eterne – Dumnezeul Treimic, Elohim, care dă naștere entităților conștiente (îngeri și creaturi).

Ca viața să apară dintr-o materie nevie, adică din planul simplu să se treacă la planul complex, este nevoie de niște coordonate speciale, coordonate pe care ateismul le consideră în gândirea lui slabă și modernă (nu primitivă căci primitivii erau conștienți de toate cele 3 planuri) ca fiind haos, accident și întâmplare, dar în același timp le consideră un tip de „întâmplare inevitabilă” ce așteaptă condițiile optime de a se petrece, ceea ce e absolut paradoxal și anecdotic.

Dar:

1. Reactivitate cosmică stelară și planetară necesită doar reactivitatea planului geometriei potențiale, adică niște coordonate simple (basics), biologicul necesită niște coordonate complexe ce nu se regăsesc în planul potențial, fiindcă aici e doar magazia geometriilor materiale bazată în planul secund doar pe stimul și reacție, adică calcul și rezultantă (cartea de matematică).
2. Planul volitiv are o caracteristică unică: el nu poate fi latent într-un plan originar și activ într-un plan secund, el este activ pe toate planurile fiindcă voința nu e posibilă în plan potențial căci e mobilă și nici în plan reactiv căci este liberă și ia decizii independent de aceste două planuri informatice. Fenomenul vieții în interiorul materiei nu e complet adaptat de aceea se desparte constant de materie și se apropie iarăși (viața și moartea lumii căzute). Coordonatele venite din planul volitiv afectează toate celelalte planuri fără a putea fi corupt de către ele într-o direcție impusă de fenomenele acțiune-reacțiune.

Voința deci este veșnic vie, ea nu poate exista ca potențial adică în stare latentă, căci n-ar mai fi voință. Starea de reactivitate a materiei este o imitație a stării volitive dar rămâne o imitație, un instrument robotic.

Ca viața să apară în mod sistematic dar în același timp „accidental” oriunde oportunitatea se arată înseamnă totodată ca ea să existe în plan potențial la fel ca geometria. Deci din moment ce există voința umană și în general voința în această lume reală înseamnă că ea există și în lumea potențială încă dinaintea noastră, deci această specie numită VOINȚĂ e incontestabilă și dacă ea există înaintea oamenilor înseamnă că le este superioară și dacă voința noastră se trage din această voință originară înseamnă că ea ne este Dumnezeu și că ea este cel puțin la fel de vie ca noi și nu ABSTRACTĂ și IMPERSONALĂ la fel ca cele două planuri matematice. O ființă vie nu e o entitate geometrică, e o entitate vie îmbrăcată într-o formă geometrică palpabilă.

Deci nicio teorie nu poate să contravină existenței prealabile a unei Voințe.

Rezumat

REZUMATUL AR FI CĂ, putem spune despre entitatea anorganică a creației că există și într-un plan secund din care a și apărut și poate deci reapărea în cazul în care dispare, dar și entitatea volițională a ființei vii există în stare potențială la fel cum a existat și chiar dacă teoria că ea apare și dispare în areale necunoscute în univers ea afirmă în mod implicit că există și într-un plan potențial și deci existând în acest plan potențial ea nu poate fi statică așa cum e o formulă matematică ci la fel de vie și deci veșnică.

Atât componenta elementară cât și cea vie au deci o componentă atemporală și eternă care trece din potențialitate înspre fenomen, diferența e că voința e obligatoriu să fie la fel de vie și trează în potențial ca și în manifestare fiindcă ea însăși este manifestare deci în mod sigur coordonatele cele mai complexe provin dinspre acest plan și deci el este Izvorul Vieții care și-a luat trup și nume de om: **Iisus Hristos!**