Progresismul NU e liberalism

Acest blog nu a fost și nici nu se dorește a fi politic. Politică trebuie să fie mereu ceva ce decurge natural din “logii” superioare ei, precum moralitatea. Care la rândul ei trebuie ancorată într-o dogmă sănătoasă.

Am primit devastat vestea asasinării mișelești a lui Charlie Kirk de către ceea ce trebuie să identificăm ca un progresist laș. Inabilitatea acestei ideologii de a face față scrutinurilor intelectuale moderne a decăzut, așa cum a făcut mereu în cursul istoriei, într-o intoxicare totalitară. Progresismul nu este despre drepturi, este despre interdicții. Progresismul nu este despre “iubire”, ci despre marxism. Nu este despre știință, ci despre ocultism. Progresismul nu poate, prin definiție aproape, să ierte, pentru că este o boală a facultăților spirituale ale omului. Ca orice boală ajunsă la metastază, ca orice bubă care supurează, acesta infectează orice lucru cu care intră în contact. Așa se face că progresismul și libera exprimare sunt aproape exclusive mutual. Tacticile staliniste și hitleriste, ca să numesc doar primii doi cei mai importanți progresiști ai secolului XX, au revenit fără nicio fărâmă din rușinea care oferea înainte o reținere constructoare de civilizație. Părintele Savatie Baștovoi scria că “a ucide în tine sentimentul rușinii încă nu înseamnă că tu însuți nu vei mai săvârși fapte de rușine”. Exact aceasta este abordarea acestei ideologii imbecile: uciderea rușinii, indiferent de realități. Este o boală a visurilor delirante, lipsite de fundament, care trezesc (woke?) conștiințele (?!) visătorilor într-o stare de ură patologică și eliminare a adversarului. Progresismul nazist propunea o societate bazată pe știință, care a dus la eugenie. Propunea oamenilor un grup adversarial, în grupul etnic evreiesc, vinovat pentru toate visele delirante ale demonului în care au apărut. Propunea de asemenea să nu vorbim dacă nu suntem de acord, să ne supunem când nu vrem să suferim, să ne lăsăm în voia a ceva superior nouă. Nu lui Dumnezeu sau vreunui arbitrar model etic, ci statului, legilor și conducătorului. Marx vorbea despre istorie, reinterpretând-o ca o luptă continuă între opresori și oprimați. Biblia vorbește despre imperfecțiunea omului și despre căutarea schimbării în interiorul nostru. Despre responsabilitate individuală, nu de grup.

Astăzi, un om posedat de diavolul progresismului a luat viața unui tânăr de 31 de ani cu soție și copii. Mintea i-a fost încuiată de propagandă marxistă ale marilor trusturi care își freacă palmele de bucurie de pierderea taberei adverse. Un om care a îndrăznit să spere, să inspire și să stea curajos în fața poporului spunându-i despre păcatele sale și ale lui, ale tuturor. Nebunia acestor teroriști și ideologi va face ca toate fețele noastre să se transforme în cea a lui Charlie Kirk. Așa că vor trebui să ne omoare pe toți. Există însă și o altă diferență între noi și ei. Dumnezeul nostru a înviat din morți. Al lor nici măcar nu există.