OZN-uri imateriale

În perioada de timp ce a urmat celui de-al doilea război mondial, omenirea s-a confruntat cu decepția golirii de sens și chiar cu o stare de suferință latentă, care nu se mai termina. Această suferință a fost agravată și de neputințele umane în fața noilor giganți metalici născuți de revoluția industrială și de avansul tehnologic ultra-rapid. Am observat că speranța și euforia care ne conducea spre utopii imaginate ale viitorului, au sfârșit prin a ne instaura temeri și nesiguranțe. Fabricile ofereau noi moduri de producție dar tancurile distrugeau tot ce s-a clădit. Rachetele explorau spațiul dar puteau nivela orașe întregi. Instrumentele de comunicare ce păreau să ne apropie au sfârșit prin a ne polariza. Războiul a schimbat complet speranța oamenilor în noile unelte tehnologice. În preajma apusului conflagrației mondiale, în 1947, în SUA, un anume Kenneth Arnold, pilot și comis-voiajor a raportat niște apariții ciudate pe cer. A fost începutul freneziei “farfuriilor” zburătoare. În peste două decenii de cercetare, operațiunea Blue Book (Cartea Albastră) a guvernului SUA a documentat peste 12000 de cazuri, dintre care 25% complet inexplicabile. Natura acestor fenomene a atras atenția nu doar a cercetătorilor, curioșilor și autorităților civile, dar și a teologilor ortodocși.

Motivația acestui articol pornește de la un capitol din cartea părintelui Serafim Rose, “Ortodoxia și religia viitorului”, începută încă din anii ‘70 prin fascicole apărute în publicația The Orthodox Word. Am citit acum câțiva ani și analiza (Înșelarea OZN) părintelui Spyridon Bailey pe acest subiect. Este interesant că în ambele cazuri, părinții nu resping percepția “reală” a fenomenului în sine, așa cum am fost tentat să cred că vor face inițial. În ideea că ei nu spun că vorbim despre iluzii optice, despre minți șubrede sau despre jocuri de lumini. Fără să stric pe prea mult plăcerea descoperirii, pot spune totuși că soția părintelui Bailey a experimentat îndeaproape un astfel de fenomen în copilăria sa. Ar fi ca urmare absurd ca suspiciunea de iluzie sau falsitate să se propage și în rândul oamenilor care au avut astfel de contacte, fie ei, fie persoanele apropiate lor.

Totuși am numit articolul “OZN-uri imateriale” deoarece tot mai des acest fenomen este asociat cu o lume nevăzută, altă dimensiune sau cu existențe spirituale . Există foarte multe întâlniri documentate și mărturii credibile. Printre primii care au făcut o analiză nu ca atare, ci din punct de vedere al implicației asupra mentalității oamenilor a fost psihologul și filosoful C.G. Jung la finele deceniului al cincilea al secolului trecut, în cartea numită Flying Saucers: A modern myth of things seen in the skies. Acesta intuia că fenomenul ține în primul rând de domeniul psihicului și religiei, deși nu îl accepta ca pe o “realitate obiectivă”.

Trebuie însă să vorbim despre simbolism și despre imaterialitatea fenomenului. Percepțiile legate de OZN sunt strâns legate de explozia și intrarea în mainstream a literaturii SF. Autorii acestui tip de literatură propun foarte des o lume în care oamenii au evoluat spre un ideal utopic sau au devenit alterați într-un anume fel (unirea cu mașini de calcul, simbioză cu natura, au renunțat la trupul fizic etc.). Frenezia tehnologică a condus spre devenirea din ce în ce mai acceptabilă a ideii de dezumanizare, sau supunerea naturii umane față de diferite mutații „tehnice”. Conform părintelui Serafim, filosofia ce determină spiritul SF are la bază câteva idei:

• Absența sau artificialitatea religiei (ca de exemplu „Forța” din filmul Star Wars)
• Centralitatea omului (nu a lui Dumnezeu) și devenirea sa conform cu ideile evoluționismului
• Viitorul (al omului și al lumii) sunt prezentate ca proiecții ale descoperirilor științifice din ziua de azi (la peste 40 de ani de la cartea părintelui Serafim, avem elemente ca inteligența artificială, modificări genetice, implanturi cibernetice etc, care erau intuite la vremea respectivă și astăzi încep să capete formă)
• Caracterul utopic care implică și depășirea (sau prăbușirea) condiției umane

În special elementul utopic a fost utilizat din plin de ideologiile progresiste materialiste ale secolului trecut, toate fundamentându-și ideile pe un viitor fără religie, în care știința este zeul central. Comunismul avea socialismul științific, nazismul avea eugenia, fascismul avea ideea de individ strivit sub idealul colectivului. În zilele noastre, progresismul îmbracă haina globalismului (tot un fel de internaționalism de început de sec. XX) prea puțin coafat. Iată de ce, foarte des, mesajele venite din partea „omuleților verzi” sunt legate de un guvern mondial, distrugerea granițelor sau abandonarea „vechilor structuri”. Fascinația omului modern față de fenomenul OZN (și SF) este datorată pierderii valorilor tradiționale, în primul rând.

Dr. Jacques Vallée (apărut la peste 80 de ani și la podcastul lui Joe Rogan), astrofizician și informatician ce s-a interesat profund de impactul fenomenului OZN asupra societății, remarca asemănarea între aparițiile acestui fenomen și ritualurile oculte sau de inițiere care „deschid mintea” față de „structuri simbolice de tip nou”. Acesta a sugerat că aceste manifestări schimbă societatea, declanșând mutații în convingerile oamenilor. Acesta observa că „ceva se petrece cu conștiința oamenilor”. Cercetarea documentelor ce au reieșit în urma programului Blue Book a dus la concluzia că este vorba de un proces para-fizic și multi-dimensional, ce are originea pe pământ și nu în afara sa. John Keel, un investigator a diferite manifestări paranormale, notează în lucrarea sa UFOs: Operation Trojan Horse că „manifestările OZN par a fi, în esență, variațiuni minore pe tema veche de când lumea a fenomenului demonic.” Evenimente similare se găsesc și în vechile lucrări ale părinților Bisericii desigur, ca în viața Sf. Antonie cel Mare, Sf. Martin (episcop de Tours) sau Sf. Ciprian care fusese vrăjitor și avusese multe astfel de experiențe. Avertizarea Sf. Simeon Noul Teolog suna cam așa: „cel care se nevoiește cu rugăciunea să nu privească des în văzduh, ca să se păzească de duhurile rele care sălășluiesc acolo și care lucrează multe și felurite înșelăciuni”. Sf. Ignatie Briancianinov relatează istoria unui fierar din Petersburg, de la începutul sec. XIX (secol al revoluțiilor și al marilor schimbări), care „a văzut demoni în chip omenesc, purtând haine ciudate și tichii ascuțite pe cap, cântând acompaniați de instrumente nemaivăzute un cântec sinistru: «Vremea noastră a sosit, facă-se voia noastră!»”.

Există acest simbol groaznic al descătușării dușmanului, sugerat și în Apocalipsa Sf. Ioan (20:7): „[…] și când se vor sfârși miile de ani, Satana va fi dezlegat din închisoarea lui.” sau în II Tesaloniceni (2:7): „Pentru că taina fărădelegii e la lucru încă de pe acum; numai să fie scos din drum cel care o ține pe loc”. Neputințele oamenilor, ca și aducerea lor în pragul adorării dezumanizării însăși, deschide „porțile minții” către orice fel de nou mit, nouă religie sau noi idei. Acestea foarte des sunt un dans inconștient cu umbrele, un zâmbet cu ochii închiși în timp ce încercă să sărutăm întunericul.

Deși pe alocuri cartea părintelui Serafim poate părea apocaliptică și provocatoare de panică pentru gândirea și sensibilitatea noastră modernă, eu nu o văd decât ca pe o chemare și invitație la discernământ, la trezvia minții noastre alături de (deja slăvita și dictatoriala) rațiune, pentru a putea călca pe calea îngustă și echilibrată a mântuirii.